Sari la conținut 
Funcția de administrator al unei societați comerciale vine cu drepturi dar si cu obligații și responsabilități față de asociați sau eventuali creditori întrucât acesta ia decizii care aduc profit sau acumuleaza datorii. Datoriile peste plafonul de 50.000 lei și mai vehi de 60 zile pot duce la insolvență.
Administratorul trebuie sa-și îndeplinească mandatul cu respectarea prevederilor Legii societăților comerciale și a Legii contabilității prin vegherea asupra înregistrării documentelor în evidențele contabile, si totodată declarearea, reținerea și plata impozitelor și taxelor către ANAF.
În caz de insolvență se face o analiză a cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia insolvenţei iar una din concluzii se referă la constatarea îndeplinirii responsabilităților administratorului statutar sau vina acestuia.
Riscurile potențiale ale administratorului sau conducătorului „de facto” al societății aflate în insolvență sunt complexe și necesită o analiză preliminară individuală.
Printre cele mai evidente riscuri ale administratorului societății în cadrul deschiderii procedurii generale a insolvenței sau procedurii simplificate a falimentului, dar fără a ne limita la acestea sunt:
– folosirea bunurilor în interes propriu precum eventuale bunuri care figureaza scriptic dar nu sunt identificate la inventar sau soldul de casa al contului 5311 care nu poate fi predat practicianului în insolvență;
– au facut activitați în interes propriu, folosind bunuri, personal sau ceva deținut sau care se cuvenea societății pentru a avea un beneficiu propriu;
– au continuat activitatea pe pierdere, nu au cerut insolvența la timp ceeea ce a dus la acumularea de datorii suplimentare, dobanzi, accesorii;
– nu au ținut contabilitatea corespunzător, nu au înregistrat toate facturile, au facut sa dispara documente sau nu au predat documentele contabile practicianului în insolvență;
– au ascuns bunuri ale societății sau au marit fictiv datoriile;
– au platit anumite facturi sau furnizori în detrimentul altora anterior deschiderii insolvenței;
În concluzie, orice acțiune care care a fost luată de administratorul societații direct sau prin interpuși, care a generat acumularea de datorii și neplata acestora, prejudicierea asociaților care li s-ar cuveni eventualele dividende, poate fi imputabila acestuia și poate răspunde cu bunurile personale.
Vinovăția se constată de către instanță/tribunal în urma unei acțiuni de judecată, în cadrul căreia administratorul are drept să-și dovedească nevinovăția prin administrarea de probe ori martori.
Soluția pe care v-o oferim este ca, atunci cand societatea este în dificultate apelați la noi pentru accesarea timpurie a măsurilor de prevenție sau reorganizare și pentru a evita falimentul.
